Министр иностранных дел Михай Попшой утверждает, что Венгрия в лице министра иностранных дел и торговли Петера Сиярту, обещала Молдове “необходимую поддержку для скорейшего вступления в Европейский союз». Лгать неприлично, тем более чиновнику такого высокого ранга как Попшой. Не исключено, что мадьяр по ходу недавнего визита в Кишинев намекнул молдаванину о поддержке. Дипломатия, вообще, искусство намеков.
Но как можно так фронтально и однозначно понимать своего визави, когда на итоговой пресс конференции Сиярту прямо и без обиняков сказал, что пора положить конец выдумкам: большинство членов ЕС на тусовках и своих закрытых собраниях жестко выступают против расширения ЕС. Вот свидетельствующие слова венгерского министра: “Не хотел бы испортить Вам прекрасное настроение, но наша главная задача покончить с лицемерием Брюсселя в вопросе расширения ЕС. Большинство стран ЕС говорят на публике, что они, де, страстно поддерживают расширение. Я бываю на заседаниях, когда там нет прессы и кандидатов, а только мы, представители 27 стран членов ЕС. Большинство моих коллег, министров иностранных дел говорят скорее всего против расширения, чем за”.
Может, господин Попшой впервые узнает об этой “странной позиции” членов ЕС? Ничуть не бывает, потому, что в таком случае, он был бы рад заметить в своих комментариях визита на страницах соцсетей, что позиция Венгрии радикально отличается от других стран ЕС. Но господин Попшой даже не вспомнил о информационной бомбе Сиярту, которая была взорвана буквально перед честной публикой. Так называемая евроинтеграция Молдовы очень похожа на поиск несуществующего черного кота в темной комнате. Но об этом нельзя говорить. Врать для коллег Майи Санду легко и приятно, потому что врать - не мешки таскать!
Но как можно так фронтально и однозначно понимать своего визави, когда на итоговой пресс конференции Сиярту прямо и без обиняков сказал, что пора положить конец выдумкам: большинство членов ЕС на тусовках и своих закрытых собраниях жестко выступают против расширения ЕС. Вот свидетельствующие слова венгерского министра: “Не хотел бы испортить Вам прекрасное настроение, но наша главная задача покончить с лицемерием Брюсселя в вопросе расширения ЕС. Большинство стран ЕС говорят на публике, что они, де, страстно поддерживают расширение. Я бываю на заседаниях, когда там нет прессы и кандидатов, а только мы, представители 27 стран членов ЕС. Большинство моих коллег, министров иностранных дел говорят скорее всего против расширения, чем за”.
Может, господин Попшой впервые узнает об этой “странной позиции” членов ЕС? Ничуть не бывает, потому, что в таком случае, он был бы рад заметить в своих комментариях визита на страницах соцсетей, что позиция Венгрии радикально отличается от других стран ЕС. Но господин Попшой даже не вспомнил о информационной бомбе Сиярту, которая была взорвана буквально перед честной публикой. Так называемая евроинтеграция Молдовы очень похожа на поиск несуществующего черного кота в темной комнате. Но об этом нельзя говорить. Врать для коллег Майи Санду легко и приятно, потому что врать - не мешки таскать!
“Putinist” versus “patriot român al plaiului moldav”
De la o vreme “dreapta” dă la stânga și la dreapta cu o bâta nouă, cu porecla “putinist”. Am auzit-o recent chiar din gura unui politician cu scăfârlia la locul ei, de la domnul Octavian Țîcu, candidat la funcția de președinte. Nu-mi sunt la inimă multe din ideile politice a dlui Țîcu, dar îl respect pentru faptul cât de elegant le formulează. Mi-ar plăcea și mie ca dumnealui să respecte opiniile adversarilor politici. El a folosit o insultă în adresa celor care consideră limba noastră limbă moldovenească, calificand atitudinea “neștiințifică” drept țicneală, iar pe cei care nu o consideră română - “putiniști”. E o încercare de a-și șterge picioarele de oponenți, lucru care nu-i stă bine unui om, care se vrea, ori chiar se vede președinte de țară. Mai ales, fiind conștient, că limba nu e numai o problemă academică, ci și politică.
Nu e neapărat să-ți placă Putin, ori Rusia, ca să numești limba, așa cum o numesc majoritatea moldovenilor ei în de ei. E suficient să iubești Moldova, ca să nu promovezi ideea năstrușnică, cum că denumirea limbii noastre a fost inventată și impusă de către regimul sovietic. Ni s-a spălat, cică, creierii. România a folosit în acești 33 de ani praf de spălat mai puternic la o mașină propagandistică pe potriva celei sovietice, dar uite, că n-a reușit încă viceversa, să pună creierii moldovenilor la uscat. Adevărul este, că până la apariția României ca stat și după, moldovenii au vorbit în mod firesc limba moldovenească, indiferent, dacă unii au preferat s-o numească - apriori sau post-factum - altfel. Acest adevăr a fost susținut și după unirea principatelor de către moldovenii cărora nu le-a fost frică să deschidă gura, cum ar fi, bunăoară, Ion Creangă, pe care guvernul român l-a poreclit “putinist”, pardon, separatist.
Mă gândeam privindu-l la televizor în campania jurnalistului Gonța, pe glumețul și energicul boxer medaliat, inteligent, cum se autointitulează fără falsă modestie, dacă am cumva prin sărăcuțul meu vocabular o replică pentru porecla de “putinist”, inventată de acei, care luptă neîncetat și prin somn, am impresia, pentru anexarea Moldovei la România, pentru repetarea nesăbuitei fapte din 1918, pentru care a regretat ulterior înfocatul unionist Stere și toți acei deputați și senatori basarabeni în Parlamentul României Mari, ce au semnat legendarul Memorandum (1 iulie, 1924) către Regele României Ferdinand I, în care asemuiau Basarabia înrobită de frați cu “coloniile negre din Africa”. Cred că e ridicol să năzuiești să devii președinte al unui stat, pe care dorești cu toată inima să-l desființezi. Antonimul lui “putinist” ar fi pe scurt “frate”, iar mai pe lung - “patriot român al plaiului moldav”.
De la o vreme “dreapta” dă la stânga și la dreapta cu o bâta nouă, cu porecla “putinist”. Am auzit-o recent chiar din gura unui politician cu scăfârlia la locul ei, de la domnul Octavian Țîcu, candidat la funcția de președinte. Nu-mi sunt la inimă multe din ideile politice a dlui Țîcu, dar îl respect pentru faptul cât de elegant le formulează. Mi-ar plăcea și mie ca dumnealui să respecte opiniile adversarilor politici. El a folosit o insultă în adresa celor care consideră limba noastră limbă moldovenească, calificand atitudinea “neștiințifică” drept țicneală, iar pe cei care nu o consideră română - “putiniști”. E o încercare de a-și șterge picioarele de oponenți, lucru care nu-i stă bine unui om, care se vrea, ori chiar se vede președinte de țară. Mai ales, fiind conștient, că limba nu e numai o problemă academică, ci și politică.
Nu e neapărat să-ți placă Putin, ori Rusia, ca să numești limba, așa cum o numesc majoritatea moldovenilor ei în de ei. E suficient să iubești Moldova, ca să nu promovezi ideea năstrușnică, cum că denumirea limbii noastre a fost inventată și impusă de către regimul sovietic. Ni s-a spălat, cică, creierii. România a folosit în acești 33 de ani praf de spălat mai puternic la o mașină propagandistică pe potriva celei sovietice, dar uite, că n-a reușit încă viceversa, să pună creierii moldovenilor la uscat. Adevărul este, că până la apariția României ca stat și după, moldovenii au vorbit în mod firesc limba moldovenească, indiferent, dacă unii au preferat s-o numească - apriori sau post-factum - altfel. Acest adevăr a fost susținut și după unirea principatelor de către moldovenii cărora nu le-a fost frică să deschidă gura, cum ar fi, bunăoară, Ion Creangă, pe care guvernul român l-a poreclit “putinist”, pardon, separatist.
Mă gândeam privindu-l la televizor în campania jurnalistului Gonța, pe glumețul și energicul boxer medaliat, inteligent, cum se autointitulează fără falsă modestie, dacă am cumva prin sărăcuțul meu vocabular o replică pentru porecla de “putinist”, inventată de acei, care luptă neîncetat și prin somn, am impresia, pentru anexarea Moldovei la România, pentru repetarea nesăbuitei fapte din 1918, pentru care a regretat ulterior înfocatul unionist Stere și toți acei deputați și senatori basarabeni în Parlamentul României Mari, ce au semnat legendarul Memorandum (1 iulie, 1924) către Regele României Ferdinand I, în care asemuiau Basarabia înrobită de frați cu “coloniile negre din Africa”. Cred că e ridicol să năzuiești să devii președinte al unui stat, pe care dorești cu toată inima să-l desființezi. Antonimul lui “putinist” ar fi pe scurt “frate”, iar mai pe lung - “patriot român al plaiului moldav”.
De ce depind declarațiile lui Parlicov, de situația de pe piață, ori de frustrările Maiei Sandu?
Lui Victor Parlicov, ministrul Energiei, ba-i place, ba nu-i plce gazul rusesc. El a făcut declarații contradictorii în ultimele două luni referitoare la necesitatea achiziționării produsului Gazprom.
Parlicov a afirmat nu demult că Moldova ar putea relua achizițiile de gaze naturale direct de la Gazprom, dar a subliniat că acest lucru ar depinde de anumite condiții, cum ar fi stabilirea unor prețuri competitive. În contrast, el a declarat anterior că Moldova nu depinde de Gazprom și că Rusia nu mai are „arma energetică” asupra țării, ceea ce sugerează o independență energetică crescută. Aceiași declarație el a repetat-o recent. Una rece, alta fierbinte. Punct și de la capăt.
Aceste declarații reflectă o incertitudine în strategia energetică a Moldovei, în contextul în care Maia Sandu orbecăiește în căutarea de alternative pentru gazul rusesc, dar se confruntă cu provocări legate de aprovizionare și prețuri.
Cu cât e mai aproape ziua alegerilor președintelui, cu atât mai neînțelese sunt declarațiile ministrului Energiei. Pe omul simplu îl interesează, însă, nu rusofobia ori eurofilia președintelui, ci capacitatea sa de plată a produselor de prima necesitate.
Lui Victor Parlicov, ministrul Energiei, ba-i place, ba nu-i plce gazul rusesc. El a făcut declarații contradictorii în ultimele două luni referitoare la necesitatea achiziționării produsului Gazprom.
Parlicov a afirmat nu demult că Moldova ar putea relua achizițiile de gaze naturale direct de la Gazprom, dar a subliniat că acest lucru ar depinde de anumite condiții, cum ar fi stabilirea unor prețuri competitive. În contrast, el a declarat anterior că Moldova nu depinde de Gazprom și că Rusia nu mai are „arma energetică” asupra țării, ceea ce sugerează o independență energetică crescută. Aceiași declarație el a repetat-o recent. Una rece, alta fierbinte. Punct și de la capăt.
Aceste declarații reflectă o incertitudine în strategia energetică a Moldovei, în contextul în care Maia Sandu orbecăiește în căutarea de alternative pentru gazul rusesc, dar se confruntă cu provocări legate de aprovizionare și prețuri.
Cu cât e mai aproape ziua alegerilor președintelui, cu atât mai neînțelese sunt declarațiile ministrului Energiei. Pe omul simplu îl interesează, însă, nu rusofobia ori eurofilia președintelui, ci capacitatea sa de plată a produselor de prima necesitate.